Poze (1)| Video (0)

Responsabilitatea de a fi părinte – protagonist în filmul vieţii educative a propriei odrasle

Ultima oră: 20:40

Copiii, principala preocupare a părinţilor, au devenit pentru mulţi dintre aceştia un duşman greu de învins în lupta cu teribilismul vârstei. De-a lungul timpului s-a dovedit că majoritatea principiilor adolescentine sunt deziderate ale unei educaţii greşit înţelese sau expuse. O bună educaţie presupune, în esenţă, o bună comunicare, iar comunicarea trebuie mânuită cu inteligenţă şi tact desăvârşit în cadrul familiei, în primul rând. Pentru ca personalitatea unui copil să se ridice la standardele de bun simţ şi să fructifice parametrii unui comportament demn de etica şi moralitatea necesare unui cetăţean onest, este necesară implicarea directă a părinţilor. Părinţii reprezintă principalul pilon al sferei educaţionale a tinerilor şi un segment de neînlocuit în lupta împotriva teribilismului generat de anturaje; nu de puţine ori, anturajele îi determină pe elevi să-şi petreacă timpul dedicat orelor de curs în localurile de alimentaţie publică cu profil “bar” din imediata apropiere a unităţilor de învăţământ, ceea ce duce la creşterea semnificativă a nu­mărului de absenţe şi, implicit, la scăderea performanţei şi a nivelului de cunoaştere, dar şi la scăderea drastică a procentului de promo­vabilitate.

Părinţii trebuie să ştie ce poziţie să adopte în astfel de situaţii şi care este modalitatea prin care ar putea să îşi ajute copilul să ia cea mai bună decizie, astfel că le recomandăm acestora să vorbească tot timpul cu el şi să-i dai exemple demne de urmat, motivând tot timpul alegerea prin expunerea de fapte, gesturi, acţiuni, urmări. Implicarea directă a părinţilor rezidă în menţinerea unei legături permanente cu şcoala, respectiv cadrele didactice, suprave­gherea îndeaproape a copiilor şi verificarea grupului de prieteni, precum şi vegherea în permanenţă asupra activităţii şcolare şi extraşcolare. Părinţii trebuie să fie un model pentru odraslele lor, rolul lor fiind acela de a forma copiilor, încă de la o vârstă fragedă, un sistem de valori care să le orienteze comportamentul; educaţia primită în familie se reflectă în atitudinea pe care copilul – preşcolar, şcolar, adolescent – o adoptă în diferite situaţii sau locuri din afara mediului familial.