Poze (1)| Video (0)

Crezi în Moş Crăciun?

Ultima oră: 23:30

Tu crezi în Moş Crăciun? Eu cred... dar nu ştiu de ce e atât de convinsă lumea că nu există. De ce ar trebui să creadă doar copiii în el? De unde ştii că nu există? Poate pentru că ai primit cadourile de la părinţi de fiecare dată... dar nu te-ai gândit că, dacă într-adevăr ar exista, i-ar fi cam imposibil să treacă pe la toată lumea? Păi cam aşa e...  Pentru un om ar fi imposibil, dar poate nu e om. Ce ar putea fi altceva? Extraterestru? Ce drăguţ ar fi să te trezeşti cu un omuleţ verde îmbrăcat în roşu, care pune cadouri sub brad şi care intră prin horn şi se scutură de negreală. Dar ar trebui să dormi când face el asta, ar trebui să găseşti de dimineaţă nişte cutii frumos împodobite, ar trebui să le desfaci şi să găseşti poate un OZN de jucărie sau o mască verde... Cam aşa ar fi legenda (cu excepţia extrateres­trului), dar acum părinţii se duc cu copiii la magazin să le cumpere ceva „de Crăciun”, nicidecum „de la Moşu’’, e deja prea banal... copiii care cred în Moşu’ sunt nişte mucoşi. Sunt şi eu o mucoasă?  Nimic nu e imposibil... Oricum, de ce nu ai crede într-un personaj atât de bun, care îţi oferă cadouri, dacă eşti cuminte? Înţeleg că lumea din ziua de azi ştie numai să fure şi fiecare face tot posibilul să-i fie lui bine şi nu ar da niciun fir de păr altuia... dar poate la Polul Nord regulile sunt altele. Cine ştie?
Sunt atâtea po­veşti frumoase... cum ar fi copiii care se uită pe geam şi văd o chestie luminoasă pe cer, care se presupune a fi sania trasă de reni... sau nişte puşti şme­cheri care îl spio­nează pe Moş... sau Moşul care încurcă darurile şi nimereşte o păpuşă pentru un băiat şi o maşinuţă pentru o fată... sau poveştile cu animăluţe care serbează Cră­ciunul, în care fiecare membru din familia de pisicuţe, şoricei sau broscuţe are câte o şo­setuţă cu numele scris pe ea, în care Moşu’ pisicuţă, şoricel sau broscuţă să pună cadoul...  De ce nu ar fi adevărate toate astea? E trist că oamenii şi-au pierdut orice credinţă nu numai în spiritul Crăciunului, dar şi în orice lucru ce pare imposibil, de necre­zut, neomenesc. Chiar şi extratereştrii, de ce nu ar exista? De ce suntem atât de egoişti, încât să credem că suntem singurele fiinţe din univers? Lumea noastră e cât o furnică, cât un păduche, cât un microb. Ar fi absurd să fim singurul microb, nu crezi?
Când spunem „Crăciun fericit!”, nu spunem de fapt nimic, rostim doar două cuvinte care nu mai capătă niciun sens, care devin la fel de banale precum „salut”. Urarea nu ne transmite nimic, mai bine nu am mai arunca cu ea în aer, mai bine nu am irosi-o, dacă ştim că nu mai înseamnă nimic. Aşa vom deveni şi noi într-o zi, irosiţi precum nişte cuvinte irosite...
Aşa că, dacă nu vrei să devii şi tu ceva irosit, ai face bine să crezi în Moş Crăciun.
Doris Bota